A. Rapirea Bisericii
Credem in rapirea Bisericii inainte de aratarea Domnului Isus Hristos pe norii cerului si inainte de necazul cel mare (Isaia 26:20-21; Luca 21:40-44; Luca 17:34-36; 1Cor15:40-44; 1Tes.4:13-18) «Despre ziua aceea si despre ceasul acela, nu stie nimeni: nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal» (Mat.24:36).
Dupa rapire va avea loc, in cer, judecata pentru rasplatirea credinciosilor (Rom.14:10; 2Cor.5:10) si apoi nunta Mielului (Apoc.19:7-9).
b. Necazul cel mare si aratarea lui Anticrist
Dupa rapirea Bisericii si ridicarea Duhului Sfant, care azi opresc aratarea omului pacatului – Anticristul (2Tes.2:7-8) – va urma o mare stramtorare din pricina aratarii lui, cum n-a fost vreodata pe pamant si nici nu va mai fi (Mat.24:21; Apoc.6).
Duhul Sau lucreaza deja azi in lume prin ucenicii sai (1Ioan2:18) si tinta lui este
sa-L tagaduiasca pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfant, spre a nimici cu desavarsire credinta in Dumnezeu prin semnele si minunile pe care le va face (2Tes.2:4; 9:12; Apoc.13:13; 16:4). Domnul Isus a venit ca Dumnezeu intrupat in om si, dupa ce si-a dat viata ca jertfa de ispasire pentru iertarea pacatelor, a trimis ucenicii Sai sa propavaduiasca Evanghelia, iar Anticrist este Mesia cel fals, adica El are deja multi ucenici in lume, care propavaduiesc fie necredinta, fie invataturile false, spre a-i deschide drumul in lume (1Ioan 2:18; Luca 18:8)
Dupa ce fiii lui Israel vor recunoaste amagirea, in care au fost atrasi de Anticrist, se vor intoarce la Mesia Cel adevarat, care este Isus Hristos, Domnul nostru (Rom.9:27-29, 11:26; Ier.30:7)
c. Venirea Domnului Isus Hristos in slava
«Indata dupa acele zile de necaz, soarele se va intuneca, luna nu-si va mai da lumina ei, stelele vor cadea din cer si puterile cerului vor fi clatinate. Atunci se va arata in cer semnul Fiului omului toate semintiile pamantului se vor boci si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu mare slava» (Mat.24:29-30; Marcu13:24-26).
Domnul va fi insotit de zecile de mii de sfinti ai Sai, care vor sta la dreapta puterii Sale (1 Tes.4:16-17; Iuda v.14-15).
Atunci Anticristul va fi nimicit cu suflarea gurii Sale: fiara si proorocul mincinos vor fi aruncati de-a dreptul in iazul cu foc (Apoc.19:20; 2 Tes.2:3; Ier.23:33; Mal.4:3; Apoc.19:21). Diavolul va fi aruncat in fantana adancului , unde va fi tinut legat timp de o mie de ani (Apoc.20:1-30).
d. Imparatia lui Dumnezeu pe pamant sau Mileniul
Imparatia lui Dumnezeu din zilele nostre este spirituala (Luca 17:20). Ea nu se intemeiaza pe obiceiuri sau forme exterioare, ci consta in sfintirea vietii, pacea si bucuria care vin de la Duhul Sfant (Rom.14:17).
Noi asteptam insa ca Imparatia lui Dumnezeu sa vin in chip natural pe pamant si ea va avea loc o mie de ani, potrivit Cuvantului Sau (Mat.6:10; Apoc.20:4). Domnul isi va intemeiat Imparatia Sa pe temei de dreptate si sfintenie, stapanind intreg pamantul, fiind El Domn al Domnilor si Rege al Regilor (Apoc.11:15; 1Cor.15:24; Apoc.5:10; 19:16).
In timpul Imparatiei de o mie de ani va fi pace deplina pe pamant, fiindca diavolul va fi legat si nu va avea cine sa mai insele neamurile si va exista armonie chiar intre fiare ; cruzimea nu va mai avea loc (Isaia 11:1-10). Zilele oamenilor vor fi multe, ca zilele copacilor (Isaia 65:9-25). Atunci Imparatia lui Dumnezeu va fi pe tot pamantul (Apoc.11:15).
e. Invierea universala si judecata din urma
Moartea este trecerea omului din viata aceasta in viata vesnica, cu alte cuvinte despartirea sufletului si a duhului de trup. Trupul se intoarce in tarana, de unde a fost luat (Genesa 3:19), iar sufletul este viu, constient si traieste in lumea de dincolo impreuna cu duhul, de care este nedespartit.
Toti oamenii, fara deosebire, trebuie sa moara, fiindca toti au pacatuit (Rom.5:12).
Pentru credinciosi, moartea e o adormire in care asteapta invierea (1Tes.4:13-16), o despartire de trupul firesc, pentru a fi imbracati cu trupul ceresc (2Cor.5:1-8), o parasire a lumii, ca sa fie la un loc cu Domnul, intr-un loc de pace, fericire si odihna (Luca 23:43; Filip.1:23; Apoc.14:13).
Credinciosii se vor infatisa, la timpul hotarat, la scaunul de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata cereasca din mana Domnului pentru toate faptele si ostenelile lor pe care le-a depus pe pamant in lucrul Sau (2Cor.5:10; Rom.14:10–12).
Moartea necredinciosilor este un act insotit de groaza, spaima si remuscari sfatietoare. Sufletul lor se duce intr-un loc de chinuri, asteptand infricosata zi a judecatii din urma (Iuda v.7). Dupa imparatia de o mie de ani, Satana va fi din nou dezlegat pentru putina vreme, timp in care va insela neamurile (Gog si Magog), ca sa faca razboi impotriva sfintilor. «…dar din cer s-a pogorat un foc care i-a mistuit» (Apoc.20:7-10).
Dupa aceasta vor invia toti fara deosebire, cei care nu au avut parte de invierea cea dintai (Apoc.20:5). Marea va da afara mortii care erau in ea, la fel moartea si locuinta mortilor vor da si ele inapoi pe mortii lor (Apoc.20:13,14) si toti vor trece la judecata de la Tronul Alb (Apoc.20:11,12). Si fiecare va fi judecat dupa faptele lui si dupa gradul constiintei pe care a avut-o (Apoc.20:12; Rom.2:12). Cei ce nu au fost gasiti scrisi in Cartea Vietii vor fi aruncati in iazul de foc (Mat.25.32-46; Apoc.20:15)
g. Cerul nou si pamantul cel nou. Viata vesnica
Viata vesnica este o obarsie divina si este un dar al lui Dumnezeu (Rom.6:23; Evrei 7:16). Ea este promisa credinciosilor (1Ioan 2:25; 2Tim.1:1); ea se capata de la Dumnezeu prin credinta in Isus Hristos (1Ioan 5:11; Ioan 3:15), caci El Insusi este viata vesnica (1Ioan 5:20).
Pentru a obtine viata vesnica trebuie sa ne luptam, staruind in fapte bune (Rom.2:7), fiinda noi suntem chemati la ea (1Tim.6:12). Ea este un drept de mostenire pentru veacul viitor (Marcu 10:30), este numita si viata viitoare (1Tim.4:8) si vor intra in ea numai cei neprihaniti, care au luptat cu credinciosie pe pamant, rabdand ispitele. Ei vor primi, la timpul hotarat, cununa vietii vesnice (1Tim.6:12).
« Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era. Si eu am vazut din cer de la Dumnezeu cetatea sfanta, noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei. Si eu am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie si zicea: « Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu Insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut» (Apoc.21:1-4)