Isaia 6:1-8 “În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, şi Casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”

      Din perspectiva Biblică,  Dumnezeu pune  întrebarea: ”Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi?” La această întrebare în care a fost angajat cerul, a răspuns însuși Domnul Isus Hristos, care a zis:
”Iată-mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” Evrei 10:7.

   Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că atunci când această întrebare a angajat pământul, pe vremea împăraților lui Iuda, cel care a răspuns, a fost Proorocul Isaia, care a afirmat:
”Iată-mă, trimite-mă!” Isaia 6:8.
Proorocul Isaia a dat acest răspuns într-o vreme de criză cauzată în primul rând de moartea împăratului Ozia, eveniment care i-a șocat pe cei din Iuda.

Împăratul Ozia sau Azaria cum a mai fost numit, a fost un împărat bun, care și-a început domnia la vârsta de șaisprezece ani și a domnit timp de cincizeci și doi de ani, la Ierusalim.

     Câtă vreme a umblat în faptele tatălui său Amația și L-a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să aibă progres în fiecare domeniu al împărăției lui. Astfel, el a condus pe cei din Iuda la mari victorii militare împotriva filistenilor și împotriva altor națiuni vecine.
Ozia a fost un constructor iscusit și un planificator excepțional, calități ce au făcut ca faima sa și a națiunii lui Iuda, să fie cunoscută pretutindeni. Despre acest fapt, a rămas scris în cartea cronicilor mărturia că:
”Amoniții aduceau daruri lui Ozia și faima lui s-a întins până la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic.” 2 Cron. 26:8.

Numai că toate aceste lucruri l-au condus ca spre sfârșitul domniei, să ajungă plin de mândrie și să pretindă că totul i se cuvine.
2 Cronici 26:16 “Dar, când a ajuns puternic, inima i s-a înălţat și l-a dus la pieire. A păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului său, intrând în Templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii.”

Acest păcat a atras însă mânia lui Dumnezeu, care l-a lovit cu lepră. Datorită acestei boli, el a fost carantinat, într-o casă izolată, unde a locuit ca lepros până la sfârșitul vieții. 2 Cron.26:21.

Vremea de criză din timpul lui Isaia nu a fost cauzată însă numai de moartea năpraznică a împăratului Ozia, ci și de faptul că păcatele celor din Iuda, care au ajuns la culme, au atras mânia lui Dumnezeu. Pedeapsa hotărâtă de Dumnezeu bătea la ușă, prin invazia babilonienilor.

Într-o vreme ca aceasta, Dumnezeu S-a arătat însă Proorocului Isaia, pe care l-a chemat la o misiune specială. El trebuia să meargă înaintea națiunii lui Iuda și să anunțe iminenta pedeapsă a lui Dumnezeu și să întoarcă inima celor din Iuda, de la imoralitate și idolatrie, spre Dumnezeu.

În concluzie, toți cei angajați în slujirea lui Dumnezeu, trebuie:

1. Să avem întâlnirea personală cu Dumnezeu, prin “nașterea din nou” și jurământul de credință.

2. Să fim echipați cu armura lui Dumnezeu, pentru a sta împotriva uneltirilor diavolului, Efes.6:11-18.

3.Să dorim, să cunoaștem și să acceptăm voia lui Dumnezeu.

4.Să avem încredințarea că angajamentul nostru, împlinește voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită.

5. Să ne păstrăm angajamentul cu sfințenie, indiferent de preț și condiții.

1 Corinteni 15:58 “De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci știţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Amin.