Matei 5:14-16

“14. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.
15. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
16. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.”

Dragi frati si surori!

   Cu cât, mai mulţi oameni săvârşesc fapte bune, oricât ar fi ele de mici, cu atât lumea se schimbă în lumină și implicit, în bine. Putem să luminăm, fiind asemeni unei lumânări ori fiind oglinda care reflectă lumina.

ISUS LUMINA LUMII” Ioan 1:6-13

I. Ioan botezătorul: un martor al luminii

(v.6-9)

6. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan
7. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
8. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
9. Lumina aceasta este adevărata Lumină care luminează pe orice om, venind în lume.

Ioan botez.- Primul vestitor al mântuirii: ce privilegiu!!


Ioan a fost un om cu o misiune exactă – El a venit ca să mărturisească despre Isus Hristos – El a fost un personaj unic având o misiune unică – Este ultimul dintre profeţii VT şi primul creştin – Isus îl numeşte cel mai mare dintre cei născuţi din femei (vezi, Mat.11:11) – A avut privilegiul de a-l prezenta primul pe Isus Hristos, atât Israelului cât şi lumii întregi!!

II. Venirea Lui Isus Hristos Lumina lumii(10-13)

10. El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu l-a cunoscut.
11. A venit la ai Săi şi ai Săi nu l-au primit.
12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
13. născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Drama respingerii Lui

Am văzut care este cea mai triumfătoare declaraţie a scripturii. Vers.5 – “Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o”. Vers.11 ne spune că, “A venit la ai Săi şi ai Săi nu l-au primit”! Ce ne spune aceasta?

Imaginaţi-vă cum Dumnezeu, Creatorul universului, a intrat în casa unor oameni, a stat la masă cu ei, a umblat cu ei, a stat în barcă cu ei, sau a mers la Templu împreună cu ei. Cum a trăit în acelaşi oraş cu oameni care nu l-au primit. El s-a aflat în lume, printre oameni. Au ştiut ei cine este El? De unde venea? Ei nu l-au recunoscut şi nu l-au cinstit ca atare. Nu şi-au dat seama cine a stat la masa lor, cu cine au umblat pe drum, cine este Cel ce-a venit printre ei. Mai mult decât atât, nu l-au primit în inimile lor. Nu i-au acordat recunoaşterea spirituală care I se cuvenea!

Lumea a fost atât de inconştientă de prezenţa Lui încât nu şi-a dat seama pe cine avea în mijlocul ei. Păcatele i-au împiedicat pe oameni să-şi dea seama cine era printre ei. Iar atunci când El le spunea cine era, nu credeau! Nici până astăzi nu-l cred!

S-a aflat în lume, în mijlocul creaţiei Sale şi a creaturilor Sale şi totuşi acestea nu l-au recunoscut. Vedem, marea, vântul, pământul, moartea, dracii, recunoscându-l şi ascultându-l necondiţionat, dar cu câteva excepţii nu-i vedem şi pe toţi oamenii facând la fel!

Cum de s-a putut aşa ceva? Ce i-a împiedicat pe aceştia să-l primească?

Dintre toate animalele doar omul este dotat cu înţelepciune şi gândire. Singurul dotat cu personalitate. Şi totuşi el, omul, cununa creaţiei Lui este cel ce nu l-a primit! Nu este aceasta cea mai mare tragedie? El a venit la ai Săi şi ai Săi nu l-au primit.


LUMINA şi ÎNTUNERICUL

1. LUMINA

În Biblie, lumina este asociată cu Dumnezeu. „Domnul este lumina… mea” (Psalmul 27:1), „Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric.” (1 Ioan 1:5).

Dumnezeu este sursa luminii. Primul lucru pe care l-a creat a fost lumina, un element indispensabil vieţii. Datorită relaţiei strânse dintre El şi lumină, în Scriptură lumina apare adesea ca simbol al adevărului, al cunoaşterii şi al sfinţeniei. A umbla în lumină, înseamnă a avea caracterul care se aseamănă caracterului lui Dumnezeu. (Efeseni 5:8, 1 Ioan 1:7).

Lumina Îl reprezintă pe Dumnezeu, iar întunericul, pe Satana. De aceea, cei „care spun că întunericul este lumină şi că lumina este întuneric.” (Isaia 5:20), săvârşesc un păcat.

Efeseni 5:8. “Odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci, ca nişte copii ai luminii.”
1 Ioan 1:7. “Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.”

Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este „Lumina oamenilor…, adevărata Lumină care luminează pe orice om.” (Ioan 1:4,9).  Numai El poate alunga bezna păcatului care învăluie întreaga lume. Prin El, primim „lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4:6) sau, cunoaşterea caracterului Său.
Când Îl primim pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal, devenim „fii ai luminii” (Ioan 12:36,
1 Tesaloniceni 5:5).

Nu noi suntem sursa de lumină, ci, reflectăm lumina care străluceşte asupra noastră. Când Îi permitem Domnului să lumineze prin noi, faptele noastre bune, îi vor determina pe oameni să Îi dea slavă lui Dumnezeu.
Nu aprindem o lumină, ca să o aşezăm „sub baniţă sau sub pat”. (Marcu 4:21).
Dacă am devenit ucenicii lui Isus Hristos şi ne ascundem de alţii, suntem la fel de nefolositori ca o lumină acoperită, ţinută sub “obroc”. De aceea, „Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare peste tine!” (Isaia 60:1).

2. ÎNTUNERICUL

Întunericul sau întunecimea, opusul polar al luminozității, se înțelege ca fiind o absență a luminii vizibile. De asemenea, este înțeles ca apariție a negrului într-un spațiu de culoare.
Oamenii sunt în imposibilitatea de a distinge culoarea atunci când predomină lumină puternică sau întuneric. În condiții de lumină insuficientă, percepția este acromatică și în cele din urmă, de negru.

Din punct de vedere spiritual, întunericul îl reprezintă pe Satan, Prințul întunericului, Lucifer. Este o ființă spirituală superioară omului.

OCUPAȚIA lui Satan în lumea noastră este de a acoperi lumina lui Dumnezeu și a falsifica adevărul, semănând îndoiala asupra sfințeniei, acurateții, simplității și clarității.
„a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos…” (2 Corinteni 4:4).

SCOPUL lui Satan, este de a se așeza de-a curmezişul planului lui Dumnezeu și a clădi o relaţie de familie cu omenirea. Dumnezeu a avut un plan minunat pentru oameni, să ne dea
darul vieţii veşnice. Unul dintre pasajele din Biblie o exprimă clar: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.” (Ioan 3:16).

Satana ca și falsificator:
(2 Corinteni 11:3-4).
  – Propovăduirea unui alt Isus, pentru a crea confuzie.

– O altă înşelăciune inteligentă a lui Satan, este să reprezinte exprimarea emoţiilor omeneşte sau, în unele cazuri, ca și influenţă directă a demonilor, pentru a nu crede în Duhul Sfânt. Oamenii sunt impresionaţi de ceea ce văd sau simt și pentru că nu cunosc roadele Duhului Sfânt, descrise în Galateni 5:22-23 și, nu mai verifică dacă învăţătura asociată este într-adevăr de la Dumnezeu (Isaia 8:20), ajung să fie înșelați.

   – Un mare câștig a lui Satan îl reprezintă răstălmăcirea mesajului sfânt al Evangheliei lui Isus Hristos. Spre exemplu scrierea lui Pavel despre ceea ce se întâmpla cu Creştinii Galateni care se convertiseră.
„Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie, dar sunt unii oameni cari vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.” Galateni 1:6-7.

În concluzie:

-Să iubim lumina și să ne trăim viața ca niște luminițe vii, care-și primesc lumina de la Dumnezeu Matei 5:14-16.

-Lumina a fost despărțită de întuneric, de Dumnezeu pentru totdeauna. Lumina și întunericul nu pot să existe împreună. 2Corinteni 6:14-18.

-Întunericul încearcă să biruiască lumina. Ioan 1:5 “Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o.”

-Să ne pregătim pentru viața veșnică, în lumina lui Dumnezeu, pentru a-L întâlni în slavă. “pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeul tău.” Amos 4:12.

“Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.
Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea, pînă la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte.” Daniel 12:3-4.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Amin.