Daniel 9:24-27 V.24 ” Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi a proorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.

V.25  Să ştii dar şi să înţelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia) la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare.

V.26 După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.

V.27 El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”

    Capitolul 9 din Cartea Daniel, conține uimitoarea profeție din Vechiul Testament cu privire la venirea lui Isus Hristos(Mesia), Salvatorul poporului Israel și a lumii întregi.

           Cele 70 de săptămâni
                 Daniel 9:24-27

Dumnezeu răspunde la rugăciunea fierbinte a Proorocului Daniel si prin Ingerul Gabriel transmite mesajul ce luminează viitorul Ierusalimului și a poporului ales.
Sunt stabilite cu exactitate detaliile primei veniri a Domnului, dar și cele ale revenirii Sale la sfârșitul vremurilor. Cei din vremea Domnului Isus Hristos ar fi putut calcula exact data prezentării Sale ca Împărat al Ierusalimului și a lui Israel. Si-ar fi putut da seama că El urma mai întâi să moară pentru vina altora la timpul hotărât, înainte de a Se așeza pe tronul de domnie al lui David, reflectând asupra scrierii din Evanghelia lui Ioan, care ne spune că Domnul, ”a venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1:11). Măcar că au avut Scripturile sfinte, evreii le-au disprețuit sau le-au dat o interpretare eronată, ceea ce i-a împiedicat să-L primească pe Mesia venit în mijlocul lor.

Curând, Domnul Se va întoarce  după “Biserica Sa” și ca să-Și așeze tronul de domnie la Ierusalim, după încheierea perioadei de judecată cuprinsă în cea de-a 70-a săptămână a proorociei. Acum, în preajma sfârșitului tuturor lucrurilor, vom fi noi gata pentru revenirea Sa?

      VEDENIA DIN CARTEA DANIEL    Capitol 9:
  
   Este o profeţie privitoare la Israel şi la evenimentele cheie prin care va trece acest popor. “de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), Cârmuitorul.” (Daniel. 9:25). Această perioadă cuprinde istoria din “Vremurile Neamurilor”, până când Dumnezeu Se va arăta şi va reaşeza Israelul în prerogativele mesianice (“toate Neamurile vor fi binecuvântate în sămânţa ta”, Genesa. 22:18).

Iată cuprinsul profeţiei:
In versetele 24-27 din cartea Daniel cap 9 i se spune lui Daniel:

“70 de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău”. Aceste 70 de săptămâni (sau septade) sunt împărţite în două grupe, după cum urmează: primele 69 de săptămâni şi săptămâna a 70-a. De la darea poruncii pentru rezidirea Ierusalimului” şi până în ziua când Mesia avea să fie “stârpit” au fost hotărâte “şapte săptămâni şi şase zeci şi două de săptămâni”. Făcând socotelile, ajungem la 69×7=483 de ani de la decret şi până la moartea lui Mesia. Rămâne încă o a 70-a săptămână de ani, rezervaţi pentru vremea sfârşitului, când un “domn al unui popor care va veni” va face un legământ trainic cu Israelul, dar la mijlocul acestei săptămâni va călca legământul şi, intrând în Templu, se va da drept Dumnezeu.

Pentru a înţelege profeţia, trebuie să stabilim data la care s-a dat decretul pentru rezidirea Ierusalimului. Trecând peste cele trei decrete amintite de Ezra în cartea sa şi care au lăsat Ierusalimul cu zidurile încă neridicate, ajungem la porunca dată de Artaxerxe la cererea lui Neemia: “…trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou ” (Neemia. 2:5). Data acestui decret este: “luna Nisan a anului al douăzecilea al împăratului Artarxerxe” sau luna Nisan 445 î.H.

Făcând transformările corespunzătoare calendarului Iulian, Sir Robert Anderson în colaborare cu Astronomer Royal, au ajuns la concluzia că această dată a fost 14 martie 445 î.H. În calculele profetice se lucrează cu ani solari de câte 360 de zile (vezi toate socotelile lui Ioan în cartea Apocalipsa) şi, dacă facem calculele de rigoare, ajungem exact la ziua în care a intrat Domnul Isus în Ierusalim. Nu se poate, să nu fii mirat de precizia cu care s-au împlinit prezicerile lui Daniel.

Cu pasiunea lui pentru amănunte, evanghelistul Luca, ne spune că aceste lucruri se întâmplau “în cel de-al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar” (Luca. 3:1). Ştiind că Tiberiu şi-a început domnia la 19 august anul 14 d.H. ajungem cu socoteala la anul 29 d.H., sau exact 483 de ani de la porunca pentru rezidirea Ierusalimului.

Cine a citit Evangheliile ştie că Domnul Isus Hristos S-a retras după ce a fost refuzat de mai marii evreilor, aşteptând ceea ce El numea “ceasul” care Îi fusese hotărât. Era vorba despre ceasul profetic al împlinirilor mesianice (Ioan 2:4, 7:8, 8:20).

“Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul. acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul  acesta!” (Ioan 12:27).

Într-adevăr, în repetate rânduri, El le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui despre divinitatea Sa, dar în ziua “Floriilor” a primit slava mulţimilor care L-au primit ca pe Mesia! Când fariseii au protestat, invocând blasfemia şi teama de represaliile romanilor, Domnul Isus le-a spus clar: “Aceasta este ziua!”

“Vă spun că dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga!” (Luca. 19:40).

Fără a-şi face iluzii, El a privit de departe Ierusalimul şi a izbucnit în plâns, zicând:
”Dacă ai fi cunoscut şi tu măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile; te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră peste piatră,pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” (Luca. 19:42-44).

Ierusalimul ar fi trebuit să ştie că se împliniseră cei 483 de ani şi că venise vremea profeţiei rostită de Zaharia: “Împăratul, Cârmuitorul venise blând şi călare pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe” (Zaharia. 9:9; Matei.21:4-5). Se împliniseră cei 483 de ani de aşteptare.

“Unsul” înainta spre criza supremă a călătoriei Lui terestre. Se apropia de momentul când avea să fie “stârpit” şi, nimeni în afară de El nu ştia încă ce voise să spună Daniel atunci când adăugase “stârpit şi nu va avea nimic” (Daniel 9:26). Mântuitorul călătorea înspre înviere!

           Ce se întâmplă însă cu săptămâna a 70-a?

Ea rămâne încă în viitor.

     Între “stârpirea” Unsului la sfârşitul celei de-a 69 săptămâni şi începutul celei de-a 70-a săptămâni se întinde acum, “taina ţinută ascunsă de veacuri”: vremea Bisericii. Biserica a fost un secret pe care Dumnezeu nu l-a descoperit celor din Israel (Efeseni. 3:2-13). La sfârşitul acestei perioade, în care harul este “la Neamuri”, Dumnezeu Se va întoarce iarăşi înspre Israel, îi va readuce în patria lor şi vor trăi, împreună cu toată omenirea, vremea amăgitoare a lui Antihrist.
Sub protecţia Lui iniţială, ei îşi vor putea reconstrui Templul, dar la jumătatea săptămânii, legământul va fi rupt, Antihrist va intra în Templu dându-se drept Dumnezeu şi declanşând lanţul violent de evenimente relatat pe larg în cartea Apocalipsa.

Cu cea de-a 70-a săptămână în minte, noi aşteptăm sunetul trâmbiţei divine, strigătul arhanghelului, coborârea Domnului Isus Hristos, deschiderea mormintelor, învierea celor sfinţi, stăpânirea din timpul Împărăţiei şi slava de care vor fi urmate toate acestea.

   Afirmaţiile făcute de text sunt foarte precise. Interpretarea lor nu implică nimic mai mult decât o privire aruncată în istorie pentru a vedea, care date reprezintă punctul de început şi de sfârşit al celor şapte şi al celor şaizeci şi două de săptămâni şi, în Scriptură pentru a găsi corelaţiile cu evenimentele descrise în ultima săptămână (şi cea din urmă). Interpretarea prezentată aici a încercat să ia în calcul toate detaliile din text într-un mod consistent şi legat de alte afirmaţii scripturale relatate.

Daniel ne învaţă că ultimii şapte ani vor fi martorii unui lider mondial care se va ridica cu putere şi probabil va face lucruri mari şi blasfemiatoare în templul din Ierusalim, eveniment care marchează „Necazul cel Mare” (Mat.24) şi „Ziua Domnului” (2 Tes.2). Aceasta presupune un viitor politic pentru poporul Israel precum şi reconstruirea templului lor, un eveniment deloc neobişnuit în profeţie (Ezechiel 40-43, 2 Tes.2.4; Apoc.11:1-2). În punctul culminant al celei de-a şaptezecia săptămâni, Isus Hristos va reveni pentru a aduce judecata asupra omului păcătos şi a urmaşilor săi (Dan.9:26-27, Mat.24:29, 2 Tes.2:2-12; Apoc.19:11-20.3). Poporul Israel se va întoarce atunci cu credinţă la Mesia al lor (Zah.12.10) astfel încât fărădelegea şi păcatele lor vor fi „făcute să înceteze.” În cele din urmă, fiecare profeţie a Vechiului Testament va ajunge la împlinire, iar templul însuşi va fi consacrat.

   În concluzie, cele şaptezeci de săptămâni se desfăşoară după cum urmează:

   587 î.d.H. („darea poruncii de restaurare și reconstruire a Ierusalimului”)
  49 ani („ şapte de câte șapte, şapte săptămâni”)
538 î.d.H. („un uns, un prinţ”; Cir)

(pauză cu durată nespecificată)

440 î.d.H. („strada şi şanţul cu apă va fi zidit din nou în vreme de strâmtorare”)
434 ani („şaizeci şi două de săptămâni”)
    6 d.H. (naşterea lui „Mesia,” Isus Hristos)

(pauză cu durată nespecificată)

Evenimente specificate („după cele şaizeci şi două de săptămâni”):

1.Crucificarea lui Mesia
2.Distrugerea Ierusalimului „până la sfârşit”.
Perioada finală:
d.H („legământ făcut cu Israel) +
3½ ani („la jumătatea săptămânii”)
d.H („urâciunea pustiirii”) +
3½ ani
d.H. („sfârşitul”; întoarcerea lui Isus Hristos; judecata asupra “prințului care are sa vina”).

   ÎL aşteptăm cu bucurie pe Mântuitorul nostru, la revenirea Sa in Glorie! 

Dumnezeu  să vă binecuvânteze!

Amin.