Text:  Ioan 14:6

“Isus i-a zis: ,,Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.”

Ce este mântuirea?

Care este doctrina creştină a mântuirii?

–  Mântuirea este izbăvirea de primejdie sau suferinţă. A mântui înseamnă a izbăvi sau a ocroti. Cuvântul conţine ideea de victorie, nevătămare sau păzire.

   Intalnim cuvântul mântuit sau mântuire si, cu referire la izbăvirea fizică şi temporară, cum ar fi izbăvirea lui Pavel din temniţă Filipeni 1:19.

Mult mai des cuvantul “mântuire” se referă la izbăvirea spirituală eternă. Când Pavel a vorbit temnicierului din Filipi că trebuie să fie mântuit, el făcea referinţă la destinul etern al temnicierului Faptele Apostolilor 16:30-31. Isus Hristos a comparat mântuirea cu intrarea în împărăţia lui Dumnezeu Matei 19:24-25.

De la ce suntem noi mântuiţi?

Conform doctrinei creştine a mântuirii, suntem mântuiţi de “mânie”, adică de judecata lui Dumnezeu pentru păcat, Romani 5:9; 1 Tesaloniceni 5:9.
Păcatul nostru ne-a despărţit de Dumnezeu, iar consecinţa păcatului este moartea Romani 6:23.
Mântuirea biblică se referă la izbavirea noastră de consecinţa păcatului şi prin urmare implică îndepărtarea păcatului.

Cine mântuieşte?

Numai Dumnezeu poate îndepărta păcatul şi ne poate izbăvi de pedeapsa pentru păcat, 2 Timotei 1:9; Tit 3:5.

Cum mântuieşte Dumnezeu?

Conform doctrinei creştine a mântuirii, Dumnezeu ne-a izbăvit prin Isus Hristos Ioan 3:17.

În mod specific, moartea lui Isus pe cruce şi apoi învierea Sa ne-au oferit mântuirea (Romani 5:10; Efeseni 1:7).

Scriptura afirmă clar că mântuirea este darul nemeritat şi milostiv al lui Dumnezeu (Efeseni 2:5, 8) şi poate fi primit doar prin credinţa în Isus Hristos (Faptele Apostolilor 4:12).

Cum primim mântuirea?

Suntem mântuiţi prin credinţă.

Mai întâi, trebuie să auzim evanghelia – vestea bună a morţii şi a învierii lui Isus Hristos(Efeseni 1:13).

Apoi, trebuie să credem – încrederea deplină în Domnul Isus (Romani 1:16).
Acest lucru implică pocăinţa, o schimbare a minţii referitoare la păcat şi la Hristos (Faptele Apostolilor 3:19) şi o chemare a numelui Dumnului (Romani 10:9-10, 13).
Isus i -a zis: ,,Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine”.

Cum ne este asigurata mântuirea?

       “ Ca izbăvire prin harul lui Dumnezeu de pedeapsa veşnică pentru păcat; această izbăvire este oferită celor care acceptă, prin credinţă, condiţiile lui Dumnezeu: pocăinţa şi credinţa în Domnul Isus”.

Mântuirea este posibilă doar în Isus Hristos(Ioan 14:6; Faptele Apostolilor 4:12) şi depinde în întregime de Dumnezeu în ce priveşte primirea, siguranţa şi garanţia.

Conform crezului nostru penticostal, credem că mântuirea este condiţionată de :
1.credinţă,
2.pocăinţă şi
3. naşterea din nou.

1.Credinţa.

„Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite şi o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1, 2 Cor. 4:18).

Credinţa vine prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Rom. 10:17).

Adevărata credinţă porneşte din inimă (Rom. 10:9).

Prin credinţa din inimă se primeşte neprihănirea (Rom. 10:10), mântuirea (Efeseni 2:8), curăţirea inimii (Fapte 15:9), iertarea (Galateni 2:16; Efeseni 2:8; Galateni 3:22), moştenirea şi dreptul de a ne numi copiii lui Dumnezeu (Galateni 3:26).

Fără credinţă nimeni nu poate fi plăcut lui Dumnezeu (Evrei 11:6).

Credinţa este adevărată şi activă numai atunci când este însoţită de fapte (Iacov 2:14-22). Toţi trebuie să păstrăm credinţa care s-a dat odată pentru totdeauna sfinţilor (Iuda v. 3).

În timpul din urmă, mulţi se vor lepăda de credinţa adevărată (1 Tim. 4:1- 4).

Peste cei care refuză să creadă adevărul, Dumnezeu
ii lasă in voia firii lor ajungang apoi sa fie osândiţi (2 Tes. 2:11-12).

Pentru cei care cred, totul este posibil: iertare, vindecare, neprihanire, bucurie Mat. 8:13; loan 14:12).

2.Pocăinţa.

Pocăinţa este o poruncă a Domnului Isus (Marcu 1:14-15). Ea reprezintă întoarcerea omului la Dumnezeu de pe căile rătăcite ale păcatului (Isaia 55:7), schimbarea totală a vieţii vechi cu una nouă, după Cuvântul lui Dumnezeu (Rom. 2:4), schimbarea gândirii omului. Ea înseamnă căinţă pentru viaţa trăită în necunoştinţă de Dumnezeu şi încetarea de a mai păcătui (Tit 2:11-13; Plângerile lui Ieremia 3:39-40). „Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare” (Prov. 28:13).

   Dumnezeu îi cheamă pe toţi oamenii la pocăinţă, voind să nu piară nici unul dintre ei (2 Petru 3:9), ci să ajungă la mântuire (Timotei 2:4). Chiar când păcătuieşte un credincios, el este îndemnat să se pocăiască de faptele săvârşite (Apoc. 2:5; Galateni 6:1).

Pocăinţa este adevărată numai când este făcută dintr-o inimă sinceră şi curată, care caută să îndrepte pagubele şi greşelile faţă de aproapele nostru (Luca 19:8; Fapte 20:20-21).

3. Naşterea din nou.

Nimeni nu poate deveni un copil al lui Dumnezeu dacă nu este, mai întâi, născut din nou (loan 3:5-8). Oricât de bun ar fi un om, dacă nu este născut din nou, nu poate moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (loan 3:3-5).

Omul se compune din trup, suflet şi duh.

Câtă vreme omul trăieşte în păcat, trupul face ce voieşte, târând sufletul şi duhul, întinându-le prin pofte, patimi, păcate.

În felul acesta duhul este mort faţă de Dumnezeu (1 Tes. 5:23, Efeseni 2:1-3).

În urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu vine credinţa mântuitoare (Romani 10:17), urmează pocăinţa (Fapte 2:37-38) şi naşterea din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt (Ioan 3:5, Iacov 1:18, 1 Petru 1:23, Tit 3:5).

Cel ce este născut din nou nu mai face ce voieşte ci el umblă şi se lasă cârmuit de Duhul (Galateni 5:25), având în fiinţa sa cârmuirea Duhului Sfânt (Romani 8:1,14).

Fără naşterea din nou nu are valoare nici credinţa (Iacov 2:19), nici cunoştinţa (Rom. 1:32) şi nici botezul în apă (Fapte 8:13-24).

Cei ce sunt născuţi din Dumnezeu nu păcătuiesc (1 loan 3:9; 5:18), iar cei ce păcătuiesc nu sunt născuţi din nou (1 loan 3:6-10).

Eşti sigur că vei ajunge în Cer ?

Dacă vrei să fii mântuit, trebuie să ştii că :

1. Nu există om fără păcat :

„Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”. (Romani 3 : 23)

2. Pentru un singur păcat pe care l-ai înfăptuit vei fi condamnat la moarte veşnică (despărţirea de Christos pentru totdeauna) :

„Fiindcă plata păcatului este moartea …”. (Romani 6 : 23)

3. Mântuirea ta este posibilă numai prin Jertfa de pe cruce a Domnului Isus

Apostolul Pavel a scris :

„ … darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru”. (Romani 6:23)

Poţi să-I spui chiar acum : „Doamne Isuse, vino te rog şi în viaţa mea !” Isus te vede şi te aude, chiar dacă tu nu IL vezi, in acest moment.

„Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului”. (Evrei 10 : 30)

Nu trebuie să fac anumite lucruri pentru mântuirea mea şi nici nu am cum deoarece :
„Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată”.
(Psalmul 49 : 8)

Răscumpărarea noastră este posibilă numai prin Isus, prin credinţa în Jertfa de pe cruce a Domnului Isus.

Te poţi baza pe promisiunile unui om, care nu poate dovedi ceea ce garantează ?

Dacă……. ajuns dincolo, realizezi :
– totul s-a terminat şi că nu eşti cu Dumnezeu ?

Temnicerul din Filipi, aude, vede si intelege minunile lui Dumnezeu petrecute in temnita si frământat pentru mântuirea sufletului lui, a întrebat :
„Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit ?” Pavel şi Sila i-au răspuns : „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta”. (Faptele Apostolilor 16:30-34).

Păstrarea mântuirii
1. Dobândirea mântuirii a fost realizată prin jertfe ispăşitoare şi se obţine prin credinţă şi pocăinţă (Fapte 20:20-21).

2. Păstrarea mantuirii este lucrarea Duhului Harului care necesită din partea omului statornicie şi stăruinţă în har (Filipeni 2:12-13).

I. SIGURANŢA MÂNTUIRII  („Soteria” – siguranţă, întregire, restaurare)

A. Baza siguranţei

1. Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 5:24; Tit 1:1-3)

2. Duhul Sfânt care a fost pus în noi (1 Ioan 3:24; Romani 8:16; Galateni 4:6).

3. Cugetul şi viaţa curată (Romani 9:1; 2 Corinteni 13:5; 1 Ioan 3:18-21).

B. Exemple:

1. Siguranţa ucenicilor (Pavel a scris de multe ori „ştim”-  2 Timotei 1:12; 1 Ioan 2:29; 5:18).

2. Atenţie, sa nu ne inselam singuri,  crezand ca exista o siguranţă falsă, (Luca 3:7-9; Marcu 11:25-26; Apocalipsa 3:15-19).

II. PERSEVERENTA ÎN MÂNTUIRE

A. Credincioşia legământului

1. Dumnezeu este fidel promisiunilor Sale (Ioan 10:27-29; Romani 11:22, 29; Filipeni 1:6; 2 Tesaloniceni 3:3; Iuda 21, 25).

2. Omul trebuie să nu se lase, să stăruie în credinţă, 1Cronici 28:9; Ioan 15:2-6; 1 Corinteni 10:12; Evrei 2:1.

B. Mijloacele rămânerii în har

1. Stăruinţa în studierea şi împlinirea Cuvântului (Deuteronom 6:6-7; Iosua 1:8; 2 Timotei 3:16-17).

2. Vegherea în rugăciune (Luca 18:1; Coloseni 4:2).

III. PIERDEREA MÂNTUIRII (Evrei 6:1-6; 10:23-29).

A. De la cădere la apostazie („Apostacia” – a cădea la o parte, în timp, fără întoarcere).

1. Nevegherea în dragoste (Apocalipsa 2:1-7; Marcu 13:37; Evrei 10:24-25).

2. Nesepararea de lume (1 Corinteni 15:33; 2 Corinteni 6:14-18; Iacov 4:4; 1 Ioan 2:15-17).

3. Învăţăturile străine (1 Timotei 4:1-2; 2 Petru 3:15-18).

B. Exemple:

1. Colectivităţi:
Israel conform Ieremia 8:5; Osea 11:7;
Biserica conform 2Timotei 1:18-19.

2. Persoane individuale: Saul / David in 1 Cronici 10:13-14; Iuda / Petru, in  Ioan 13:1-26.

ÎNCHEIERE

1. Domnul Isus Hristos este mijlocitor, intervine intre noi si Dumnezeu Tatal, Evrei 7:25-26; Luca 13:6-9.

2. Ascultarea este legea siguranţei Evrei 5:9; Romani 5:19. Toate făgăduinţele divine conţin credinţa ascultării Genesa 22:18; 26:5; Exodul 19:5; Romani 16:26 .

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Amin