Luca 16:19-31;
V.19 „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi, în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. 20 La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. 21 Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. 22 Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat.
23 Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24 şi a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta’. 25 ‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. 26 Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’ 27 Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, 28 căci am cinci fraţi şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin’.
29 Avraam a răspuns: ‘Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei’.
30 ‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi’.
31 Şi Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi’.”

In pasajul biblic din Luca 16:19-31, întâlnim următoarele adevăruri:

1) Bogatul nu a fost interesat de mântuirea sufletului său cât timp a trăit pe pământ. Era preocupat de lucrurile atractive ale lumii: să fie cât mai elegant şi să poarte haine scumpe, să se distreze cu prietenii la muzică şi dans, să fie lăudat de alţii, să aibă o viaţă cât mai comfortabilă şi altele de felul acesta. Pe la biserică mergea din când în când, mai mult de ochii lumii

2) Bogatul nu a avut prea multă milă de aproapele său, de Lazăr cel cu bube, un om bun şi sfânt. Din când în când îi mai arunca câte o fărămitură. Probabil că râdea cu prietenii lui de bubele lui Lazăr, de problemele lui, zicând că nu se ştie descurca în viaţă, că e puţin fanatic cu credinţa lui în iertarea oferită de Dumnezeu omului prin jertfa lui Isus Hristos.

3) Bogatul după moarte a ajuns, în iad, iar Lazăr in fericire, în sânul lui Avraam. Nu pentru că a fost bogat a ajuns el în iad, ci pentru că nu
şi-a văzut adevărata stare a sufletului său şi n-a cerut mântuirea prin pocăinţă de la Dumnezeu prin credinţa în Isus Hristos. Bogatul însuşi, recunoaşte în versetul 30 de ce-a ajuns în iad. Luca 27-30.

4) Lazăr nu a ajuns în Rai pentru că a fost sărac, nici pentru că a avut bube, ci pentru că a fost un om bun, credincios lui D-zeu şi pentru că s-a pocăit de toate păcatele sale în timpul vieţii, făcand voia lui D-zeu în viaţă. În iad vor fi oameni bogaţi şi săraci, la fel şi în Rai. Dar, în Rai vor fi doar sufletele bune, fără răutate şi aroganţă, fără minciună şi hoţie, sufletele îmbogăţite prin Adevărul adus omenirii de Isus Hristos, care şi-au spălat hainele sufletului în sângele Mielului, după cum spune în Apocalipsa 22: 14-15.

Biblia ne spune că după momentul morţii, oamenii merg în Rai sau în Iad, în funcţie de alegerea pe care au făcut-o, de a-L primi sau nu, pe Isus Hristos ca Mântuitor personal. Pentru credincioşi, condiţia de după moarte înseamnă să fie în absenţa trupului dar, în prezenţa lui Dumnezeu (2 Corinteni 5:6-8, Filipeni 1:23). Pentru necredincioşi, condiţia de după moarte constă într-o pedeapsă fără sfârşit în Iad (Luca 16:22-23). Acestea sunt destinaţiile finale şi veşnice pentru toţi oamenii, iar locul unde ei se vor duce este bazat în totalitate pe decizia fiecărei persoane de a crede în Isus Hristos pentru mântuirea păcatelor.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!
Amin